Glezna ma-sii
Primul semn ca n-as fi chiar perfecta l-am avut pe la opt ani cand, intr-o discutie despre ce printesa sunt eu, mama i-a spus bunicii: pacat ca mosteneste gleznele de la ta-su.
Asta nu putea sa fie ceva bun. Ochii inteligenti cu gene lungi si mainile cu degete de pianista fusesera atuurile mele pana atunci, asa ca nu dadeam prea mare importanta altor componente ale corpului meu…Deodata m-am trezit ca mai exista ceva care conta in imaginea mea: GLEZNA, unde mai pui ca era asociata cu un cuvant care ma termina de cap…PACAT. Stiam ca nu era vina mea, pentru ca, mama fusese cat se poate de clara, era vina lu tati…dar orisicum, ma simtem vinovata.
Atat de tare mi-a intrat in cap, incat ajusesem sa imbrac papusile cu rochii lungi, lungi, ca sa nu li se vada gleznele, si sa ma gandesc la tot felul de solutii pentru cand o sa fiu mare si sexi, dar intr-un mod subtil, adica cu fusta pana-n pamant. Slava domnului ca a venit adolescenta si baietii mi-au redat incredearea in mine. Un zambet, o ocheada, o replica buna, un decolteu usor exagerat, si gata, faceau cerc in jurul meu.
M-am relaxat pana de curand, cand iar am inceput sa am dubii. Si asta numai pentru ca papagalu’ asta are atat de rar chef de sex. Dar, pentru ca ma simt destul de bine in pielea mea, am zis ca pot sa suport tragicul adevar. Asa ca, tocmai cand ma ridicam din pat dupa o lung asteptata partida, plina de incredere ca am reusit in sfarsit sa-l dau pe spate, dar mai ales lihnita dupa complimente arunc un ‘of, daca n-as avea gleznele astea!’ Si el, dobitocul, ce credeti ca raspunde???? ‘Da, da’ uite ce cur misto ai’.
Tu-i mama ei de viata! Deci chiar se vede…toata lumea STIE ca am glezna groasa… Toate farmecele mele, toate tertipurile elaborate timp de 27 de ani n-au putut sa ma scape de eticheta maica-mii. Sufar!
-
Dora timida:
Cum iti complexezi iubita in faza de postludiu. Metoda incercata
Of, fetelor, sa va zic si eu prin ce-am trecut odata. Eram proaspat indragostita, adica eram impreuna cu el doar de cateva zile si de cateva partide de sex. Si eram emotionata,
inca nu eram convinsa ca ma place, dar eram si foarte fericita si cu chef de joaca. As fi stat cu el 24 de ore din 24 si as fi vorbit toate prostiile din lume. Si stam noi asa in pat intr-o dupa-amiaza care nu se mai termina. Mai faceam o glumita, mai mancam niste ciocolata, ne masuram unul pe altul, ne mai pupam un pic. Ma relaxasem cumva, radeam cu gura pana la urechi, uitasem de tot (si de haine, evident) si incepusem sa ma rasfat. La un moment dat stateam cu picioarele catarate pe perete. El vine langa mine si se intinde in aceeasi pozitie. Si mi-o tranteste, frate: “uite, nu-i asa ca am picioare mai frumoase ca tine?” Eu inghet. Ma uit si intr-adevar, al avea picioare foarte drepte si … glezne mai subtiri.
Mi-am revenit din soc, la un moment dat. Dar a trebuit sa treaca ani si multe complimente de atunci. Si tot el a avut de tras dupa aia cu complexata de mine. -
Eva hotarata:
Uite-asa un barbat mi-ar trebui
Bai ! ma gandesc si eu , ca o gasca ce sunt…nu s-o gasi unu…mai gascan ca mine, care sa observe glezna, da s-o iubeasca asa groasa cum e???
nu s-o accepte, domle, s-o iubeasca in toata splendoarea ei si sa-i laude proportia. Eu asta mi-as dori. Ca sa se stie. Nu e un anunt matrimonial, dar oricum, daca se gasesc fetisisti pe zona asta, ar putea sa-mi ridice un pic moralu’.
-
Irina cu prezenta de spirit:
Joc de glezne
Soro, mi-ai citit in suflet, dar stii cum, adaaaaanc! Avantajul meu, daca pot sa-l numesc asa, este ca eu asortez glezna groasa la un picior subtire si fin tip butuc asa ca nu mai pare glezna asa de groasa, ci tot piciorul e cumva elefantin.
Oricum, mare greseala sa intrebi un barbat ce crede sincer, dar sincer despre un mic defect fizic. Pentru ca ei au in cap tone de reviste cu anorexice de 12 ani carora le-au fost marite tatzele in photoshop, asa ca e o concurenta neloiala, eu iti zic. Intr-o seara m-a palit si pe mine curiozitatea asta complet nesanatoasa pe cand eram cu un (in prezent fost pe atunci actual) iubit si il intreb ce si-ar dori schimbat la mine. Si stii ce-mi zice, da-mi voi sa te citez, DOBITOCUL? “Mi-as fi dorit sa ai picioarele mai subtiri.” Daaaa, ba pe-a ma-tii, zic in gand. “Eu mi-as fi dorit ca tu sa fi fost mai inalt.” (complexul pe care mi-l marturisise cu 2 nopti in urma, n.r….) Si uite-asa s-a facut liniste, ne-am intors spate-n spate si ne-am culcat inciudati, dar cumva egali. Dixit.