Nu pot sa cred ca Daniel nu mai e acelasi om pe care l-am iubit
Adelaida: Acum putin timp m-am reintalnit prin niste amici comuni cu un fost iubit de-al meu, de acum 10 ani. Daniel. In timpul liceului am fost foarte indragostita de el
si cativa ani am trait cu el cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am avut-o vreodata. Si acum, dupa atatia ani inca mai aveam impresia ca-l cunosc, ca a ramas un pic al meu si ma mai gandeam din cand in cand cum ar fi fost daca am fi ramas impreuna.
Acum am aflat ca e casatorit si are un copil. Iar prietenii comuni prin care l-am reintalnit mi-au povestit ca isi inseala sotia cu o tipa mult mai tanara si ca are niste certuri monstruoase cu ea. Ca ea e cu nervii la pamant, plange tot timpul, in timp ce el se poarta ca un nesimtit. Nu-mi vine sa cred ca e aceeasi persoana pe care am cunoscut-o. Sunt foarte dezamagita, de parca m-ar fi inselat si pe mine. Desi stiu ca e absurd si nu e treaba mea, ma tot gandesc de cateva zile sa vorbesc cu el si sa-l intreb ce se intampla, cum a ajuns sa-si distruga viata si sa faca nefericita o femeie care i-a daruit si un copil. Am oare vreo sansa sa vorbesc pe bune cu el, sau oamenii se schimba atat de mult? Mi-e frica si sa nu fiu ridicola, ca pana la urma el nu mi-a cerut sfatul si n-am niciun motiv sa ma bag in viata lui. Dar nu-mi iese din minte ca as putea sa fac ceva si sa inteleg ce se intampla cu el. Poate chiar sa-l revad pe acel Daniel pe care l-am iubit atat de mult. Nu pot sa ma resemnez cu gandul ca a devenit un barbat nesimit si pana la urma rau.
-
Dora plina de scrupule:
Nu vrei sa te transformi in constiinta lui
Adelaida, mie mi-e teama ca s-ar putea sa ai dreptate cand spui ca oamenii se schimba. Poti tu sa cunosti un om doar pentru ca v-ati intalnit in liceu? Gandeste-te ca dupa tine au trecut alte femei prin viata lui si sigur au lasat urme.
Nu-ti spun acum ca nu trebuie sa vorbesti cu el. Dar gandeste-te ca daca il cauti, o faci pentru ca esti tu nostalgica si vrei sa ai un epilog la o poveste de dragoste de care inca iti amintesti. Relatia pe care o are cu sotia lui e doar problema lui. Daca el nu are initiativa sa iti povesteasca ceva, ar fi mai delicat sa ramai discreta si sa nu te bagi. Doar nu vrei acum sa te transformi in constiinta lui. E mai elegant sa stai in rolul de prietena. Cine stie, s-ar putea sa urmeze la un moment dat si confidente si atunci poti sa-i spui si tu parerea.
-
Eva realista:
Nu mai conteaza asa mult ca tu ai fost prima din viata lui
Mie mi se pare ca te bagi in povestea asta pentru ca inca simti ca ai controlul asupra lui, poate inca simti ca e al tau mai mult decat al nevestei.
Sa ai o discutie cu el si sa crezi ca asa s-ar rezolva lucrurile, adica el ar reveni vezi doamne la ce era inainte e ca si cum ti-ai spune ca asta a asteptat el zece ani de zile. O discutie cu tine ca sa il aduci pe calea cea buna… Inteleg orgoliul asta pe care il ai ca femeie care a fost la un moment dat prima dragoste, dar eu zic ca, orice ati fi avut voi atunci, chiar nu are nici o legatura cu ce se intampla acum. Nu mai e de mult in viata ta iar parerea ta asupra vietii lui nu cred ca l-ar mai atinge ca acum zece ani. Lasa omu’ in pace si mergi mai departe.
-
Irina hotarata:
Nu e momentul sa fii delicata
Te inteleg ca esti dezamagita. Si eu as fi in locul tau. Va contrazic, Eva si Dora. Daca ai contat vreodata in viata lui, si tu spui ca da, atunci eu cred ca nu e deplasat sa te duci la el si sa-i spui barbateste, drept in fata, uite ce-am auzit, ce se-ntampla cu tine?
De fiecare data cand o aud pe Dora cum isi face scrupule, imi aduc aminte de versul “par delicatesse, j’ai perdu ma vie”, al lui Rimbaud. Nu e momentul sa fii delicata. Lucrurile grave merita discutate direct si pana la urma un prieten bun e ala care nu te menajeaza ci iti spune sincer ce crede cand vede ca gresesti. Gandeste-te cum ar fi sa fi fost tu in locul sotiei lui. Nu ai fi multumit unui prieten, sau unei prietene vechi, care poate sa vorbeasca detasat cu Daniel intr-un moment in care ei doi nu mai pot sa discute fara sa se certe?