Voi va sarutati pe strada?
Nu stiu cum reusesc, dar de fiecare data cand am un date, ma siropesc ingrozitor. Oricat mi-as calcula dinainte fiecare miscare, oricat m-as stradui sa par rezervata, de fiecare data ajung ca un catelus care da fericit din coada. Asa si cu tipul asta.
Am asteptat sa ma sune o saptamana intreaga, timp in care l-am blestemat cum am stiut eu mai bine, am facut o lista cu motivele pentru care nu tre’ sa-l vad, ba chiar am planuit sa ma dau indisponibila vreo luna (macar) din momentul in care suna. Bineinteles ca, in secunda in care a dat mesaj la o ora extrem de indecenta uitasem tot. Catelusul fericit reloaded. Deci s-a dus naibii toata strategia mea de ice queen, lasandu-ma in urma incoerenta nevoie mare si cu o baluta in coltul gurii. Entuziasm care nu s-a domolit nici in timpul date-ului propriuzis. Adica am continuat fericita sa sar in jurul lui.
Din afara probabil ca se vedea destul de ciudat. Sincer, si de la inaltimea mea se vedea destul de ciudat, dar pur si simplu nu ma puteam opri. Imi venea sa-l sarut nonstop. Asa incat, tot drumul pana la film am stat atarnata de gatul lui.
De asta imi si plac intalnirile. Ma simt ca atunci cand mergeam cu tati la cea mai frumoasa cofetarie din oras: ca o printesa. Si mi se pare ca e normal sa ma alint pentru ca mi se permite orice. Chiar si sa ma sarut pe strada, in cofetarie, nonstop, indiferent daca oamenii din jur nu par prea incantati de asta.
-
Dora se aprinde:
Nu stiu sa fiu pudica
Stiu cat de exuberanta esti cand esti fericita si de fiecare data cand te vad asa sau imi povestesti ma binedispui instantaneu.
Si ma bucura sa vad orice manifestare de afectiune in public. Nu, nu ma bucura, le vanez pentru ca ma incarca de energie. Imi plac oamenii spontani, care iubesc si isi pierd capul si care traiesc pentru ei, nu pentru ceilalti.
Si apoi, poate am eu ceva lipsa la capitolul pudoare, dar intotdeauna am intors capul dupa oameni frumosi. Si cei mai frumosi sunt aia fericiti.
Odata chiar imi aduc aminte cum m-am oprit in mijlocul strazii pentru ca nu-mi puteam lua ochii de la un cuplu. Erau ea pe la 30 si un pic de ani, imbracata in taior, cu o silueta eleganta, el pe la 40, in costum. Erau imbratisati si se sarutau sprijiniti de un zid. French kiss. Da, am observat, pentru ca ma oprisem extaziata si ma uitam la ei fix cu un zambet mare pe buze. Ei i se rasucisera hainele si abia se tinea pe picioare, el aproape o luase pe sus. Mai frumos era ca, la cum erau imbracati, te-ai fi asteptat sa-i vezi asezati elegant la o terasa, picior peste picior si cu un ziar in fata. Imi venea sa le fac o poza, dar n-aveam aparat. A, da, nu eram in Romania.
Poate si de asta m-am oprit, pentru ca in Bucuresti poti sa vezi sarutandu-se pe strada adolescenti sau cel mult adolescenti intarziati. Dupa ce se fac mari, oamenii de pe aici se fac oameni seriosi. Si se tot cenzureaza. Mai scriu un pic si incep un protest impotriva seriozitatii. Dar chiar sunt curioasa, crede cineva ca daca lasi garda jos si iti arati sentimentele esti in pericolul sa spuna lumea despre tine ca nu esti suficient de eleganta, de doamna, de rafinata, de bine crescuta? Cum functioneaza de fapt cenzura asta?
-
Eva roseste:
Ma gandesc doar la mine
Cand ma sarut nu-mi mai pasa decat de ce simt eu… E egoist si frumos, e doar pentru placerea mea, si eventual a celui cu care ma sarut.
Cand ma sarut nu-mi mai pasa decat de ce simt eu… E egoist si frumos, e doar pentru placerea mea, si eventual a celui cu care ma sarut. Nu-mi mai vine sa tin cont de restul lumii. Nici de cei care se oripileaza, nici de cei care ma masoara din ochi, nici de cei care ma admira sau ma invidiaza. Se intampla pur si simplu. Si cand se intampla, restul lumii dispare. E cel mai minunat lucru. Artificii, ameteala dulce si cineva gata sa te prinda daca te ia cu lesin. Confort si extaz. Zapaceala si siguranta.
Cand ma sarut, nu se poate intampla nimic rau. Imi ramane doar sa ma bucur si sa aman cat pot clipa in care ma desprind de celalalt.
-
Irina se stramba:
Pupat: categorii
Vezi, eu asta nu inteleg, de ce facem de fiecare data aceleasi fitze? Ne place, nu ne place baietul, noi tot printese ramanem si vrem sa fim tratate ca atare.
Zau asa. N-ar fi mai simplu: daca il vrei, te gatesti ca o zana, fara figuri, ii raspunzi la telefon cand suna si ii vorbesti frumos in loc sa latri la el. Nuuuuu, ne place complicat. Sa fie cu zbucium, cu pasiune, drama queen. Ca sa ajungem de fapt tot acolo, la pupat ingrozitor prin toate colturile, la pipait pe sub mese si la oftat atunci cand uita sa raspunda la mesajele siropoase.
Si mai e ceva: pe mine nu ma enerveaza pupatul in public ca principiu, ci modul in care se aplica el. Spre exemplu, exista tipul VENTUZA care pe mine una ma scoate din minti. El sprijinit de usa de la autobuz cu ea stropsita toata de el, el isi umezeste buzele imprealabil, ca instalatorul pompa de desfundat, si ii aplica duduii o ventuza de scos mancarea din carii, nu alta. Stiu, suna scabros, dar eu exact asa simt cand vad asa ceva.
Si, incredibil dar adevarat, exista inca un tip de pupat in public care ma oripileaza si mai tare. Pupatul tip GAINA CIUGULESTE, adica bot in bot si ne pupam de 20 de ori pe secunda, timp in care eventual ea se mai si uita prin jur, sa vada daca a venit autobuzul.
Mai e pupatul cela in care vezi jumate de limba lui pe afara, ca un organ prea mare pentru gaurica stramta ce i-a fost destinata. Si ar mai fi vreo 10 categorii scabroase. In rest, sarutul in public mi se pare chiar sexi, dar, ca despre orice in viata asta, depinde cine si cum il face. Deci, precum vezi, draga mea, n-am nimic impotriva: )
20 comentarii
Pe mine cel mai tare ma induioseaza batraneii care se tin de mana. Mi se par de o tandrete incredibila
Chiar cred ca manifestarea afectiunii in public e o chestie de “hai sa aratam lumii ce mult ne iubim noi!” deci usor falsa…
Hidden due to low comment rating. Click here to see.
Depinde ce intelegeti voi prin sarut, daca este vorba de pupici atunci..da, daca este vorba de mai mult atunci, avem acasa unde este mai intim
Dupa parerea mea, eu sunt de acord cu Emilia si Oana.
Da, sarutul este ceva intim si indiferent cat de bine te-ai simtii alaturi de persoana de langa tine, cu toti fluturasii … trebuie sa te abtii uneori. Mai ales daca nu il cunosti foarte bine, te poti gandii ca probabil lui nu ii plac aceste manifestari.
Evident, daca este vorba de niste pupici naivi si eventual un frech kiss destul de scurt, atunci se accepta. Dar sa stai si sa faceti schimburi excesive de saliva in fata tuturor … asta mi se pare de prost gust.
O adevarata lady trebuie sa-si pastreze o “aura” de mister, nu sa ofere totul pe tava, mai ales in fata lumii … trebuie sa invatam sa ne controlam.
Mie imi place sa-mi exprim afectiunea in public. Intr-adevar, atingerile mai intime prefer sa nu le vada toata lumea, chiar daca au loc intr-un spatiu deschis. mi se pare incitant.
Cred ca jAcuT a sintetizat tot ce vroiam sa spun.
Sincer consider ca fetele care exagereaza cu trandetea in public, sunt foarte nesigure pe relatia lor si urmatorul pas este rolul de prietena geloasa. Si inca o chestie, o fac si din egoism. Se stie ca baietii sunt mai distanti in general, sa-i supui la un asediu de tandrete (aici nu ma refer la atingeri indecente de care ar fi foarte incantati) mai ales in public mi se pare o cruzime.
Una este sa iti exprimi afectiunea neconditionata fiind de loc, moment si persoanele din jur printr-un sarut scurt, printr-o atingere subtila, si una este sa te saruti atat de zgomotos incat sa intorci toate privirile si “uralele” spre tine. Afectiune, afectiune, dar in niste limite.
Mda, eu stiu din experienta ca atunci cand esti indragostita nu-ti mai pasa de ce zice lumea. Dupa o vreme unele relatii se mai inmoaie si vezi cum oamenii care se sarutau patimas oriunde ii prindea valul incep sa-si ascunda “moartea fluturasilor” in spatele “decentei”. Sinceritatea ne-ar obliga sa recunoastem ca invocarea “decentei” nu este decat un alt fel de “in seara asta ma doare capul”…
De curand mi-am cumparat revista One si am primit si cartea lovebuzz si am fost uimita sa vad ca exista acest site si in realitate…foarte interesant…aa..ma scuzati..sa ma prezint…ma numesc cristina si am 21 de ani…iar in ceea ce ce priveste subiectul de fata…cred ca asta depinde de varsta si chiar de locul public…eu la varsta mea ma sarut cu prietenul meu oriunde dar bineinteles nu acel sarut pasional care ni-l oferim in intimitate.Si da,sunt de acord cu faptul de a te saruta in public!
eu nu cred ca e o problema cu sarutul in public. acum bine, depinde si de public. cu mici adaptari in functie de persoanele si cadrul in care te afli, eu cred ca e ceva destul de natural
Buna Cristina andra,
Bine ai venit!
Preferi ceai, cafea sau ciocolata calda?
Alune, chipsuri sau biscuiti?
Flori, fete, filme sau baieti? Melodii sau cantareti?
Va multumesc foarte mult pentru primirea voastra foarte draguta..imi pare rau ca nu o sa mai pot sta la mici barfe intre fete pana prin 6 ianuarie,plec in vacanta…asa ca va urez ca noul an sa va aduca sanatate deplina,multa,multa dragoste si avere sufleteasca…iar daca aveti ingredientele astea nu o sa va lipseasca nici finantele..va pupicesc!
te asteptam dupa vacanta, cristina, pe noi ne gasesti aici (nu ne desprindem asa usor, plecam la nevoie cu laptopurile dupa noi)
eu una ma si mir ca am intuit corect si ca cele mai multe dintre noi chiar au o problema cu “public diplays of affection”. imi pare rau. nu stiu cum sa explic, dar am convingerea ca o societate in care lumea se bucura de manifestarile de iubire in public si in care oamenii sunt dezinhibati sa-si manifeste iubirea fara sa le fie rusine de ei e o societate mai echilibrata cu oameni mai fericiti. la noi se pare ca e mult mai la moda sa-ti arati ura. te face, in mod fals, sa pari mai destept. uitati-va la televizor, sa vedeti daca n-am dreptate..
Well… ani de zile am trait in crisparea asta de care povesteste Dora. Sa nu cumva sa ma vada lumea, sa nu par nu stiu cum, probleme de P.D.A.
Si uite ca acu’, la batranete (vorba vine, ma apropii vertiginos doar de 30) mi-a venit randul.
Nu, nici mie nu-mi plac plescaielile libidinoase eventual la masa, cand am iesit la o cafea cu amicii. Insa traiesc o poveste incredibila care se concretizeaza in public in furat pupici pe la toate colturile, tinut de mana pe sub si peste masa, mangaieri pe ceafa sau pe umar in plin vaz public, alergat prin parc si in general toata gama de dragalasenii care pe undeva prin liceu mi se pareau de-a dreptul deplasate.
O fi din cauza ca am iesit des din tara?
)
Mie putin imi pasa daca sunt in public sau nu. E stupid sa spui ca oamenii se saruta in public “ca sa arate altora cat de mult se iubesc ei”. Chiar nu cred ca cineva indragostit se gandeste inainte de a saruta “oare se uita cineva la noi?” Daca am pofta sa-l sarut, il sarut… Nu mi-am mai sarutat barbatul de peste o luna… Daca as fi acum cu el, fie si intr-un loc public, as cauta un loc intunecat si-as face mai mult decat sa-l sarut!
mey…sincer si mie imi place s m my sarut din knd in knd p strada dar prietenului meu nu prea ii place….si nu vreau s il sarut pt a vedea alte fete sau cva d genu k totusi…suntem impreuna d 4 ani….pur si simplu am chef in momentul ala s il sarut….nush dk neaparat french dar makr pupici p buze….