Anul acesta m-am mutat impreuna cu prietenul meu. Amandoi avem un program similar de munca, deci ne vedem dimineata la cafea si seara la cina. De la inceput am stabilit de comun acord ca vom imparti sarcinile domestice, astfel fiecare avea sa faca din toate.
La inceput a fost bine, ne repectam amandoi programul si ne intelegeam de minune. Recent prietenul meu a fost promovat si are acum propria lui echipa de proiect. De-atunci lucrurile s-au dat peste cap, eu trebuia sa fac tot in casa intrucat el cand venea ba se uita la televizor ba facea un dus si se culca direct.
Am incercat sa vorbesc cu el despre asta si tot mi-a zis ca e temporar pana intra lucrurile in normal, dar au trecut 2 luni si nimic nu s-a schimbat. Problema e ca am inceput sa devin irascibila si atunci cand ne vedem caut motiv ce cearta. Nu vreau sa ne despartim dar nici sa continuam asa, dati-mi va rog o solutie.
20 comentarii
Nu te poti astepta de la un barbat sa vrea sa te ajute la curatenie, spalat, etc, sau mai mult sa aibe si initiativa.
Nici noi de cele mai multe ori nu avem chef sa le facem, dar le facem, ca trebuie.
Asa si cu el, ai inteles o perioada, dar pana la urma munciti amandoi nu doar el si trebuie sa-i spui.
“Hai sa ma ajuti sa fac asta”, nu este nevoie sa ajungeti sa va certati din aceasta cauza. Incearca si spune-mi daca s-a schimbat ceva. La mine functioneaza, eu trag de el continuu.
Cred ca cel mai frumos ar fi sa va angajati o menajera. Sincer, vine de pilda sambata (cand poate esti si tu acasa), iti face o curatenie generala, ca apoi tu doar sa intretii in timpul saptamanii.
Nu serios, cred ca aceasta ar fi cel mai bun remediu. In felul asta te menajezi si tu, si el.
sa angajez o menajera inseamna sa imi permit sa fac asta. si te asigur ca nu ma prinde sfarsitul de luna cu bani in buzunar, ca sa nu mai spun de toate lucrurile ni le refuzam oricum. ideea este ca la inceput totul era ok, chiar ma ajuta mult. dar de curand a devenit mai comod decat imi puteam imagina. lucram la fel de mult, avem la fel de putin timp pentru noi ca persoane, dar nu justifica neglijarea curateniei in casa.
te inteleg … atunci incearca sfatul Mihaelei.
Daca tot nu vrea, eu zic sa fii putin malefica si sa-l faci sa realizeze cate trebuie sa faci tu singura defapt.
Deci, mai exact, nu ii mai calca pentru inceput. Te intreba, ii spui ca nu ai mai avut timp, sugerandu-i ca ar putea sa incerce sa faca el chestia asta.
Nu ii mai spala farfuria dupa ce mananca, chit ca intr-o saptamana se umple masa numai de tacamuri si farfurii murdare, intr-un final te asigur ca va pune mana si le va spala. Si lista continua…
Trebuie pus la punct, si iti spun din propria experienta ca la mine a functionat
In weekend, program de curatenie pentru amandoi. Daca nu face el, nu faci nici tu… Responsabilitati impartite e singura varianta, chit ca veti avea jumatate de casa plina de praf si jumatate sclipitoare (ca in reclame).
Dar pana una alta, vorbeste deschis cu el, si spune-i ca nu-ti convine, si incercati sa gasiti o solutie. Vorbiti pana intr-un final intelege, ca in ciuda preconceptiiilor despre femei la cratita, nu ai rol de menajera in relatia voastra.
Sa sti ca si la mine functioneaza.
Noi avem discutii de genu:EL:”faci si tu ceva de mancare ca eu sunt obosit rau”; EU:”Mie nu mi-e foame si nu-mi vine sa stau in picioare dupa ziua de azi”
Fi smechera, merge crede-ma
Povestile astea suna ca niste comentarii despre colegii de serviciu. “Eu muncesc mai mult si colegul meu sta comod si ia un salariu mai mare.” Sa ne pastram luciditatea, zic. Daca il iubesti, il iubesti asa cum e. Daca vrei sa stii ce sanse ai sa il faci sa se schimbe, uita-te la mama lui. Face ea totul in casa? In cazul in care raspunsul este DA, crede-ma, va fi mai extenuant sa il determini pe el sa se comporte asa cum iti doresti decat sa faci tu toata treaba in casa. O solutie ar fi sa il schimbi. Cu totul. Dar, inainte de asta, alege-ti un weekend in care sa “te simti foarte rau”. Vezi cum reactioneaza. Face piata? Pregateste mancarea? Face ordine? Te intreaba cum sa te ajute? (nu uita sa mentionezi ca desi ti-e rau, lucrurile in casa trebuie facute) Daca el nu reactioneaza conform asteptarilor ai de ales: Fie schimbi cu totul, cum spuneam mai sus, fie iti iei gandul de la a-l avea vreodata partener in ale gospodaririi casei. (Nu e nevoie de mai multe teste, rezultatul primului este edificator)
comi, pui punctul pe i. dar e greu sa fii asa transant de fapt. cele mai multe tipe nu pot sa fie asa categorice sa sa-i dea papucii iubitului doar pentru ca e comod, dar nici nu sunt fericite sa munceasca pentru doi. istoria e veche. si uite asa ajung femeile nervoase si izbucnesc cand te astepti mai putin. pentru ca au obosit sa-si certe iubitul ca nu-si strange sosetele, sar la cearta din complet altceva, de multe ori dintr-o prostie, iar el ramane perplex
iar daca lucrurile ar fi cum zici, cel putin 2 generatii de barbati ar ramane holtei.
@Dora
Cred ca ne uitam prea mult la televizor in ultima vreme.
O relatie de cuplu nu e usoara, nu e simpla, nu e lineara. Nu exista doar fericire sau doar orgasm sau numai bucurii.
Femeile care sunt dedicate casei (ca pe vremuri) ajung sa devina la fel de rare ca si barbatii care se dedica gospodariei.
Uneori am senzatia ca am inceput sa cerem partenerilor sa fie ca noi, sa gandeasca asa cum gandim noi, sa devina o reflectare a noastra in oglinda.
Partea proasta este ca in cuplurile in care se intampla asta se instaureaza un sentiment de “singuratate in doi” care, la randul lui, duce la despartire. Deci nici asta nu e o solutie.
In rest, ma intreb:
Acum pe bune, vrem povesti de dragoste sau ne dorim plictiseala si monotonia extazului perpetuu?
Poate ar fi interesant sa vorbim si despre momentele grele din relatie care au avut ca rezultat mai multa iubire, mai multa apropiere, mai multa intelegere si, de ce nu, momente de fericire intensa.
A trait cineva asa ceva?
Comi, impartirea responsabilitatilor in casa ma tem ca nu are chiar asa de multe de-a face cu povestea de iubire. vorbim doar de politete. sau de cei 7 ani de acasa. am cunoscut barbati foarte indragostiti care nu miscau un deget si barbati care nu doar fata de sotiile lor dar fata de orice alta femeie erau plini de solicitudine.
Dora, ai punctat excelent! Impartirea responsabilitatilor nu are legatura cu povestea de iubire.
Asumarea responsabilitatilor insa ar putea avea. Nu crezi?
teoretic ai dreptate, dar cine traieste teoretic? si cum spuneam, fiecare intelege iubirea in alt fel. si de fapt nu iubirea, ci dovezile de iubire. pentru ca asumarea responsabilitatilor in casa e doar o dovada a iubirii. fiecare isi comunica iubirea in felul lui. unii pur si simplu nu pot sa gandeasca in termeni de “hai sa te ajut la treaba” ci mai degraba stau 12 ore la birou ca sa isi duca iubitele cate o data intr-o vacanta de vis. uite ca ajung sa ma contrazic si eu de-a lungul comentariilor. sa ma scoata cineva din rationamentele astea complicate!
@Dora
Te scot eu… Pune mana pe telefon si suna-l.
(daca e langa tine… fugi in bucatarie si da-i un telefon) :p
@Dora
L-ai sunat? Ce i-ai zis? Cum a reactionat? Despre ce ati vorbit? Cat a durat conversatia?
versiunea 2: si-asa stam cu chirie. decat sa facem curat mai bine ne mutam. si luam cu noi doar o jumatate din lucruri ca sa simtim ca o luam de la capat
versiunea 3: lucram pe net, ne trebuie doar internet mobil. asa ca de ce sa nu locuim intr-o rulota?
versiunea 4: femeile devin cateodata stresate si au nevoie de cineva care sa le linisteasca. si unii, care le cunosc foarte bine, stiu exact ce trebuie sa faca. sunt destul de optimista?
desi, Comi, iti atrag atentia ca povestea este a Feliciei. Felicia, te tenteaza vreuna din solutiile mele? Nu rezolva problema, dar o transforma
@felicia
versiunea 5: inainte ca el sa vina acasa intra la dus si spala-te pe cap.
Dupa ce el a venit acasa, s-a schimbat si s-a facut comod, roaga-l sa mearga pana la magazin si sa cumpere cate ceva (de care ai mare nevoie si pe care ai uitat sa-l cumperi).
Fa chestia asta de doua sau trei ori pe saptamana. Poti sa il rogi sa mearga si sa cumpere ceva de mancare pentru ca te simti mult prea obosita sa gatesti.
Asta ar trebui sa il invete sa sune inainte de a se intoarce acasa si sa te intrebe daca mai trebuie cumparat ceva…
Cand asta se intampla… deja se cheama ca a inceput sa isi asume din responsabilitatile gospodariei