poate o sa radeti, dar ce ma deranjeaza cel mai tare la prietenul meu e ca e zgircit. adica bine ca mai are si altele si poate o sa ziceti ca asta e putin, dar stiti ce enervant e sa il vezi ca niciodata nu are bani sau are bani mari si taximetristul nu are sa dea rest, ba nu a scos de pe card.
mereu isi plateste maxim partea lui si cred ca o data pana acum m-a scos la film si atunci ca era de ziua mea. acum eu nu ma astept sa ma duca la restaurant in fie care zi, dar ma enerveaza ca acum am inceput si eu sa ma gandecs la bani tot timpul si mereu calculam la leu si impartim la doi. nu stam impreuna dar ma gandesc cu groaza ca daca ma mut la el o sa fac criza de nervi. si nu stiu ce sa fac sau cum sa ii spun macar…
6 comentarii
cu zgarcitii e cel mai rau! daca le spui, pari si tu meschina, daca te desparti de ei, materialista…e foarte complicat. eu n-as stii ce sa fac. Decat sa fug cat ma tin picioarele
totally turn off. nu-l ierta
poate chiar are probleme cu banii. te-ai gandit sa-l intrebi?
si eu am fost cu unul zgircit mai demult. ce enervant mai era, tot timpul ma certam cu el cit sa lasam bacsis in restaurant si ajunsesem sa platesc eu toate taxiurile doar sa nu-l vad ca scoate monedele din buzunar!
suntem si noi o natie de bacshishari si cheltuitori, dar nici zgircenia nu-i a buna!
fugi, ada, zic si eu, pentru ca genul asta de oameni sunt in primul rind foarte egoisti – gindeste la rece – daca e dispus sa nu observe ca tu te simti prost numai ca sa salveze citiva lei! stiu ca probabil iti faci probleme de constiinta ca esti materialista dar si asta e o prejudecata. nu cred ca ai putea sa ai surprize de genul n-are bani, daca asa stateau lucrurile iti dadeai tu seama dupa haine, lifestyle etc. FUGI!
si iubitul meu e la fel si nu stiu ce sa fac.
poate totusi ca exista o sansa. am o prietena care mi-a fost si colega de clasa, deci ne stim de peste 10 ani. ei, si ea avea pe vremea lui ceasca rude in germania care trimiteau blugi si alte minuni dupa care salivam ingrozitor. ajunsesem sa vreau sa am tot ce are ea si incepusem asa, mai subtil sau nu, sa i le cer imprumut. reactia ei la inceput a fost super buna dupa care a ajuns sa nu vrea sa-mi mai dea un capat de ata. recunoastem sau nu, ne enerveaza cineva care tot cere…la un moment dat m-am scarbit de refuzurile ei si am renuntat sa-i mai cer orice. anii au trecut, blugii au ajuns ceva banal, eu m-am angajat pe un post bun inca din facultate si am inceput sa ii iau prietenei mele cate o mica atentie de fiecare data cand ma duceam acasa in provincie. vedeam cum de fiecare data isi dorea ba o curea pe care abia mi-o luasem, ba o bluza, un ruj sau ceva fular. si i le dadeam de fiecare data cu mare larghete, amintindu-mi de inceputurile prieteniei noastre cand primisem si eu de la ea lucruri nemaivazute pana atunci. si s-a relaxat total, ca a vazut ca e ok atunci cand ai sa si dai. pentru ca roata se mai si invarte. eu cred ca asta e cel mai bun remediu pentru zgarciti: sa primeasca. frica de capatai a unui zgarcit e sa nu fie pacalit/jumulit/fraierit. dar daca primeste, cred ca se va deschide. intrebarea e: ai tu resurse si energie sa-l astepti?