Povestea a inceput cu un simplu id dat la plictiseala, am inceput sa vb si o noapte intreaga am vb si am simtit ca ne cunoastem de o viata am facut schimb de nr de telefon si vb si cate o ora la tel si nu ne plictiseam.
Incet incet in suflet mi-a patruns, vorbele lui, vocea lui m-au fascinat. Singura problema e distanta, ne despart aproape 300 de km, insa asta nu ne impiedica sa ne facem planuri sa ne vizitam, insa toata lumea imi spune sa nu-mi fac sperante caci ochii care nu se vad se uita. Noi avem incredere unul in altul, nu ne ascundem nimic, si felul lui de a fi nu l-am mai intalnit la nimeni, ma face sa ma simt cea mai fericita femeie de pe lume, insa nu stiu ce sa fac sa luptam pentru noi sau nu, sa aleg sa-mi vad de viata mea? help me girls!!!
5 comentarii
Giulia, tu incepi sa te indragostesti, nu? Intr-un fel e foarte frumos sa te lasi sa te indragostesti. Cand esti dispusa sa iubesti un barbat, nu tii cont prea mult ca risti sa fii ranita. Oamenii care-ti spun sa nu-ti faci mari iluzii probabil ca tin la tine si stiu cate lucruri pot sa mearga rau.
Uite mie mama imi spunea mai demult sa nu am mare incredere in barbatii care scriu bine. Sunt rari. Cei mai multi nu pot de fapt sa comunice bine si nu sunt interesati sa o faca. Ea imi povestea de fratele ei, care incepuse o corespondenta cu o tipa din alt oras (pe atunci prin scrisori). Si o lasa pe mama sa scrie scrisorile, pentru ca desi ii placea de fata aia, nu avea rabdare sa-i scrie. Mama pe de alta parte a fost serioasa, i-a scris fetei destul de des, ii povestea ca din partea fratelui ei ce mai face el si pana la urma a facut-o pe biata fata sa se indragosteasca lulea si sa vina sa se intalneasca cu fratele mamei. Si el, mototol, s-a facut de ras la prima intalnire ca nu stia ce scria in scrisori.
Asa ca vezi, motive sa fii reticenta sunt multe. Dar daca tu ai nevoie sa fii indragostita, cine poate sa te impiedice?
Problema cu indragosteala,e ca asteptarile noastre sunt mari, si dezamagirile si mai mari. Te poti indragosti de cuvintele cuiva, dar incearca sa realizezi ca sunt doar cuvinte care se muleaza pe nevoia ta de a iubi…ca si cum te-ai indragosti de un autor! Un om e mult mai mult decat scrie si e foarte posibil sa nu fie cel de care te-ai indragostit. Eu zic sa te incarci, sa comunici, sa te bucuri, dar sa astepti pana va cunoasteti ca sa iti pui in joc sufletul , stilul de viata etc
Poti sa-ti spun din proprie experienta ca de cele mai multe ori relatiile de genul asta nu au succes,cel putin in cazul meu nu au avut.Pe fostul meu prieten il stian din liceu dar am descoperit ca ne placem abia dupa 5 ani si fix cand el se muta in alt oras la 600 km distanta.Am vb la telefon 6 luni si l-am asteptat,dupa ce a venit m-am mutat cu el la Bucuresti si dupa 4 luni de locuit impreuna ne-am dat seama ca nu-i totu asa roz,eu cel putin mi-am dat seama ca omu de langa mine e cu totu altceva decat cel de la telefon.Oricum ,mai sunt si exceptii de la regula,asa ca daca esti dispusa sa risti,mult succes!
mark twain ti-ar fi zis ca peste 30 de ani ai sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat cele pe are le-ai facut. Asa ca, citand acelasi clasic din pacate nu in viata, sari, giulia, si traieste ce simti!
300 de km? Imi vine sa rad si sa plang…
Pe mine si pe logodnicul meu ne despart 6000 km… si noi ne-am cunoscut tot pe net… el e american… iti dai seama ca in cazul nostru se pot baga si mai multe vorbe… cand a venit prima data sa ma vada toti ii spuneau sa aiba grija ca poate il jefuiesc si fug. 
) Mama lui i-a zis sa aiba grija sa nu vina “insarcinat” inapoi. 
Pentru ca bineinteles ca sunt oameni care la inceput au crezut ca vreau sa fiu cu el pentru viza. Dar ne iubim si nu ne mai imaginam viata separat. Am avut incredere unul in celalalt si am trecut peste toate. Acum toata lumea stie ca suntem foarte seriosi si ca o sa facem tot ce ne sta in putinta sa fim impreuna.
Daca pe ne-ar fi despartit doar 300 km locuiam impreuna acum. Problema nu e niciodata distanta in sine…ci nehotararea oamenilor. Distanta e doar o scuza.
Sa astepte pana se cunosc? Sunt curioasa cate dintre voi au avut o relatie de 3-4 ani sau mai mult pentru ca sa isi dea seama dupa atata timp ca nu il cunosc pe barbatul de langa ele.